Folosirea talanţilor

7. Ce rol are folosirea darurilor în pregătirea pentru revenirea Domnului Hristos? Matei 25:13-30

Matei 25:13-30
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26. Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; 27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are! 30Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Pilda aceasta este diferită de cea anterioară, dar ambele vorbesc despre pregătirea pentru revenirea lui Hristos, despre două categorii de oameni: cei pregătiţi şi cei nepregătiţi. Şi amândouă arată că soarta celor vinovaţi de neglijenţă spirituală va fi pieirea veşnică.

În pilda celor zece fecioare, untdelemnul este simbolul Duhului Sfânt, iar aici „talanţii” (Matei 25:15), cuvânt provenit din grecescul talanta, „reprezintă darurile speciale ale Duhului, împreună cu toate înzestrările înnăscute”. (The SDA Bible Commentary, vol. 5, p. 510)

Toţi robii din pildă au primit o anumită parte din avuţia stăpânului lor. Să observăm că avuţia îi aparţinea stăpânului (vers. 14) şi că i s-a dat „fiecăruia după puterea lui” (vers. 15). Darurile le-au fost încredinţate – robii erau administratorii bunurilor, nu proprietarii lor şi erau răspunzători pentru ele. De aceea, la întoarcere, stăpânul „le-a cerut socoteală” (vers. 19).
Darurile spirituale vin de la Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,28-31; Efeseni 4:11). Există o veste bună pentru cei care cred că au primit darul cel mai mic: odată cu darul, L-au primit şi pe Dătător. Când primim un dar, oricât de mic, primim cel mai mare dar: Duhul Sfânt.

Darurile sunt deja ale noastre prin Hristos, dar intrarea efectivă în posesia lor depinde de primirea Duhului Sfânt şi de predarea noastră în stăpânirea Lui. În acest punct a greşit robul netrebnic. El a primit un dar, însă nu a făcut nimic cu el. Nu şi l-a pus la lucru. Nu a făcut niciun efort pentru a lua ce îi fusese lăsat în grijă şi a face ceva cu el. Ca urmare, Isus l-a numit „viclean şi leneş” (Matei 25:26) – o condamnare aspră.

Isus a spus pilda aceasta în contextul discuţiei despre zilele din urmă şi despre revenirea Sa. Ce ne învaţă ea despre importanţa folosirii talentelor în pregătirea pentru timpul sfârşitului?

Post-ul Folosirea talanţilor apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico