Zecimea şi mântuirea prin credinţă

6. Ce adevăr esenţial pentru credinţa noastră este prezentat în Romani 3:19-24?

Romani 3:19-24
19. Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Mesajul principal de aici este că niciunul dintre noi nu merită mântuirea (Romani 3:23). Dacă am merita-o, atunci ea ar putea fi obţinută prin merite sau prin fapte, idee ce contrazice Scriptura.

7. Ce aflăm din Romani 4:1-5 despre modul cum suntem mântuiţi?

Romani 4:1-5
1. Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
2. Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3. Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
4. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5. pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

Mântuirea este un dar (Efeseni 2:8,9) nemeritat. Ea ne este oferită datorită meritelor jertfei desăvârşite aduse de Hristos, merite care sunt puse în contul nostru. În ce priveşte zecimea, nu se pot obţine merite înaintea lui Dumnezeu prin înapoierea ei. Cum să se poată obţine merite, dacă ea este a lui Dumnezeu?

Aducerea zecimii, la fel ca orice faptă bună, nu este un act mântuitor. Dar noi, creştinii, am fost creaţi pentru fapte bune: „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Atitudinea noastră faţă de zecime este indicatorul atitudinii noastre faţă de ceea ce ne cere Dumnezeu: suntem fie smeriţi şi ascultători, fie îndărătnici şi sfidători. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom asculta de El. Când returnăm zecimea, demonstrăm că suntem conştienţi de statutul nostru de simpli administratori aici şi că Îi datorăm totul Lui. După cum Sabatul ne aduce aminte săptămânal că El este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru, tot la fel zecimea ne reaminteşte că noi nu suntem ai noştri şi că viaţa şi mântuirea sunt daruri ale Sale. Returnarea zecimii este dovada palpabilă a acestor convingeri.

Ce ne spune Luca 21:1-4 despre ce înseamnă să trăim prin credinţă?

Luca 21:1-4
1. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.
2. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.
3. Şi a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;
4. căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”

Powered by WPeMatico