Darul Duhului

Faptele 10:44-48
44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
47. „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”
48. Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

În Faptele 10:44-48 este prezentat un moment de răscruce din istoria bisericii primare: în premieră, unul dintre apostoli le propovăduieşte Evanghelia unor străini necircumcişi. Spre deosebire de evreii care trăiau printre greci, apostolii şi ceilalţi credincioşi evrei nu erau pregătiţi să-i primească în biserică pe aceşti oameni. Ei credeau că Isus era Mesia doar pentru Israel şi că Evanghelia trebuia vestită doar evreilor de aproape şi de departe. Pentru a fi primiţi în biserică, străinii trebuiau să se convertească la iudaism; ca să poată deveni creştini, trebuiau să devină mai întâi evrei. Mentalitatea aceasta a credincioşilor evrei avea nevoie de schimbare.

4. Cum a reacţionat biserica din Ierusalim faţă de experienţa avută de Petru în Cezareea?

Faptele 11:1-18
1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2. Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur
3. şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.”
4. Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
5. „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.
6. Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”
9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.
11. Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.
12. Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.
13. El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.”
15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.
16. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
17. Deci dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

Prejudecata adânc înrădăcinată a evreilor cu privire la celelalte popoare i-a determinat pe credincioşii din Ierusalim să-l mustre pe Petru pentru că stătuse la aceeaşi masă cu nişte oameni netăiaţi împrejur. Ei par mai preocupaţi de rigorile ritualurilor iudaice decât de mântuirea lui Corneliu şi a familiei acestuia. Considerau că nerespectarea acestor ritualuri constituia o negare a credinţei lui Israel şi se temeau că vor pierde favoarea lui Dumnezeu, că vor fi acuzaţi de concetăţenii lor evrei şi vor sfârşi la fel ca Ştefan.

„Sosise vremea ca biserica lui Hristos să înceapă o fază de lucru cu totul nouă. Uşa pe care mulţi dintre convertiţii iudei o închiseseră în faţa neamurilor trebuia să fie acum larg deschisă. Şi neamurile care primeau Evanghelia trebuiau să fie considerate egale cu credincioşii dintre iudei, fără să fie necesar să li se mai ceară ritualul circumciziunii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 100

La fel ca la Cincizecime, şi noii convertiţi dintre neamuri au vorbit în limbi străine pe care până atunci nu le vorbiseră, nu în limbi cereşti sau mistice. De data aceasta, scopul a fost altul: dacă la Cincizecime a fost înzestrarea apostolilor pentru misiunea mondială a bisericii, cu această ocazie a fost confirmată lucrarea harului lui Dumnezeu printre neamuri.

Post-ul Darul Duhului apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico