Schisma din Corint

Din nefericire, problema dezbinării în poporul lui Dumnezeu nu a dispărut nici în perioada Noului Testament. Primele patru capitole din 1 Corinteni constituie un apel la unitate. În timp ce se afla în Efes, Pavel a aflat că în biserica din Corint apăruseră dezbinări între membri. Şi îşi începe scrisoarea către ei cu o lungă chemare de a rămâne uniţi şi de a evita schisma. El este îngrijorat de această situaţie şi le oferă sfaturi inspirate pentru a o remedia.

7. Care era cauza probabilă a dezbinării, a divizării şi a certurilor dintre corinteni?

1 Corinteni 1:10-17
10. Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.
11. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri.
12. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” – „Şi eu, al lui Apolo!” – „Şi eu, al lui Chifa!” – „Şi eu, al lui Hristos!” –
13. Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?
14. Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu,
15. pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu.
16. Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
17. De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

Soluţia lui Pavel la această situaţie a fost să le aducă aminte că ei erau creştini şi că, de aceea, trebuiau să fie uniţi „într-un gând şi o simţire”. Dorinţa sa era ca disensiunea aceasta, indiferent de cauza ei, să înceteze.

El le-a reamintit corintenilor că datoria creştinilor era să calce pe urmele lui Hristos, nu ale oamenilor, oricât de talentaţi, de înzestraţi şi cu chemare ar fi fost aceştia. El a clarificat faptul că împărţirea în „partide” nu era voia lui Hristos. Şi a afirmat că unitatea creştină Îl are în centru pe Hristos şi jertfa Sa pe cruce.

Unitatea creştină îşi are drept sursă adevărul descoperit de Isus Hristos şi de răstignirea Sa şi nu de vreun mentor, predicator sau conducător, oricât de merituos ar fi acesta. Noi toţi suntem egali în faţa crucii. Noi ne botezăm în Isus, singurul capabil să ne curăţească de păcat. Totuşi noi trebuie să urmărim în mod practic unitatea şi să o păstrăm.

Pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea, aceasta înseamnă că unitatea credinţei şi a misiunii nu este garantată pentru totdeauna. Dezbinările şi certurile o pot submina dacă nu păstrăm relaţia cu Hristos.

Cum putem evita pericolele amintite de Pavel aici? De ce trebuie să fim mereu atenți să nu ajungem mai loiali unui om decât lui Hristos?

Post-ul Schisma din Corint apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico