„Ia cărticica… şi mănânc-o”

Apocalipsa 10:8-11
8. Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”
9. M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10. Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
11. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”

Citeşte Apocalipsa 10:8-11. În Biblie, faptul că profetul „mănâncă” o carte sau un sul care conţine mesajul lui Dumnezeu reprezintă asumarea misiunii de a-l transmite poporului (Ezechiel 2:8-3:11;Ezechiel 3:11 Ieremia 15:16). Când este primit, mesajul este plăcut, dar, când este vestit, aduce uneori amărăciune, pentru că întâmpină opoziţie şi refuz din partea multora. Experienţa dulce-amară a lui Ioan când mănâncă sulul este legată de desigilarea profeţiilor despre timpul sfârşitului din cartea lui Daniel. Aici este reprezentată biserica ce are misiunea de a vesti Evanghelia la sfârşitul perioadei profetice de 1 260 de zile.

Din context înţelegem că experienţa simbolică a apostolului arăta către o altă experienţă dulce-amară ce urma să aibă loc la finalul perioadei de 2 300 de zile profetice (ani). Pe baza profeţiilor din Daniel, milleriţii au conchis că Hristos avea să revină în anul 1844. Mesajul acesta a fost dulce. Însă, când Hristos nu a revenit la data aceea, mesajul s-a făcut amar. Trimiterea lui Ioan să prorocească din nou este un simbol pentru grupa celor care au trecut prin dezamăgirea de la 1844, care au pornit să vestească din nou revenirea lui Hristos aşa cum au înţeles-o din profeţiile cărţii lui Daniel.

5. Ce i se cere apoi lui Ioan să facă?

Apocalipsa 11:1,2
1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
2. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

Pasajul de aici continuă scena din Apocalipsa 10. Lui Ioan i se cere să măsoare templul, altarul şi pe închinători. În Biblie, măsurătoarea simbolizează judecata ( Matei 7:2). Templul care trebuie măsurat se află în cer, unde Isus slujeşte pentru noi. Menţionarea templului, a altarului şi a închinătorilor evocă Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:16-19), care era o zi de evaluare, în care Dumnezeu judeca păcatele poporului Său. Apocalipsa 11:1 se referă, aşadar, la judecata desfăşurată înainte de revenirea lui Isus. Judecata aceasta îl are în vedere pe poporul lui Dumnezeu – închinătorii din templu, dar şi justificarea caracterului lui Dumnezeu.

Cum ne ajută descrierea ritualului din Ziua Ispășirii (Leviticul 16) să înțelegem că judecata este o veste bună?

Post-ul „Ia cărticica… şi mănânc-o” apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico