El mi-a umplut paharul

Îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. – Psalmii 23:5

Te-ai simţit vreodată gol? Ai simţit că Dumnezeu era undeva departe? Ai observat că făceai lucrurile „mecanic”, doar pentru că nu puteai sau nu îţi luai timp să faci mai mult decât o rugăciune rapidă dimineaţa înainte de a ieşi pe uşă? Eu am fost în această situaţie. În urmă cu câţiva ani, biserica noastră a votat redeschiderea şcolii, iar eu urma să fiu învăţătoare. Primul an de şcoală a zburat repede — până când sora mea vitregă a murit din cauza unui cancer la sân. Şocată, am reuşit să închei anul şcolar şi apoi, pentru ultima dată în ultimii douăzeci de ani, mi-am petrecut vara în şcoala de vară. Un alt an şcolar. Mai multe studii pe perioada verii. Pe 27 noiembrie, în cel de-al treilea an şcolar, a murit mama mea. În acel an am „sărbătorit” Crăciunul împreună cu familia, dar ca în ceaţă. Pe 1 ianuarie am fost sunaţi cu oferta de a ne muta într-un loc mai îndepărtat, unde soţul meu să păstorească o biserică, şi timp de trei luni viata noastră a fost asemenea unui roller-coaster, încercând să luăm o decizie. Într-un final am refuzat oferta. Doar câteva zile mai târziu am început o serie de evanghelizări. În aceeaşi perioadă, la şcoala mea se făcea o evaluare completă a programului. După festivitatea de absolvire a fiicei noastre, la o universitate din Michigan, am pornit — în aceeaşi zi — înspre Pennsylvania pentru o excursie şcolară de o săptămână. Pentru mine, anul şcolar s-a încheiat câteva săptămâni mai târziu, ! pe lângă alte evenimente stresante. Apoi am plecat la o adunare de tabără, după care, împreună cu soţul meu, am plecat direct la o întâlnire a pastorilor, în Texas, şi apoi la sesiunea Conferinţei Generale, care se organizează o dată la cinci ani. Atunci mi-am dat seama, într-un final, în ce stare eram —goală pe dinăuntru!
Ştiam că aveam nevoie de Dumnezeu şi am început să mă rog stăruitor şi să petrec timp de calitate cu El. De acum eram ca un burete, absorbeam tot ce puteam despre El. De asemenea, am reînceput să fac exerciţii fizice (jumătate de oră în fiecare zi) şi să petrec zilnic o oră în închinare şi studierea Bibliei.

Încetul cu încetul, lumea mea a devenit mai bună. Patru luni mai târziu mă simţeam mai plină de viaţă, cum nu mă mai simţisem în ultimii ani. Am fost binecuvântată să am o relaţie mai strânsă cu Dumnezeu, cum nu am mai avut niciodată. Am început să slăbesc şi mă simt foarte bine. Dar mai uimitor decât orice, recent mi-am dat seama că, în ciuda faptului că eram ocupată şi mă simţeam goală pe dinăuntru, Dumnezeu totuşi mă folosea pentru a-i binecuvânta pe alţii, chiar şi în momentele mai întunecate ale vieţii mele. Îl laud pe Dumnezeu pentru văile care ne ajută să creştem. Îl laud pe Domnul că mă foloseşte în ciuda a ceea ce sunt. Şi, mai presus de orice, îl laud pe Domnul că a umplut paharul meu gol şi m-a restaurat.


Kathy Pepper

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Post-ul El mi-a umplut paharul apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico