O cunoaștere plină de iubire

Mulți au văzut în Cântarea cântărilor tema „întoarcerii la Eden”. Deși cuplul descris nu este alcătuit din primul bărbat și prima femeie, poemul ne aduce aminte de prima grădină. Planul lui Dumnezeu ca ei să fie „un singur trup” (Geneza 2:24,25) este ilustrat pretutindeni prin metafore și simboluri.

4. Cum prezintă Cântarea cântărilor un angajament la reciprocitate în viața intimă a cuplului căsătorit? Prin ce se aseamănă cu învățăturile lui Pavel?

Cântarea cântărilor 4:7-16;
7. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.
8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
15. O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.
16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese!

5:1
Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste!

1 Corinteni 7:3-5
3. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
4. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.

Solomon o invită: „Vino cu mine” (4:8). Mireasa răspunde. Mai târziu, ea este cea care îl invită: „Să intre iubitul meu în grădina lui” (4:16). El răspunde (5:1). Aici, Scriptura ne învață că în cadrul intim nu trebuie să fie folosită forța sau manipularea. Ambii parteneri intră în această relație de bunăvoie și din dragoste. „Grădina mea” este „grădina lui”.

Solomon și Sulamita au nume care derivă din cuvântul ebraic shalom, „pace” sau „integritate”. Admirația lor este reciprocă (Cântarea cântărilor 4:1-5; 5:10-16). Echilibrul din relația lor este evident chiar și în stilul poetic folosit. Expresia de legământ: „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui” (2:16) este ecoul limbajului edenic, „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea” (Geneza 2:23).

5. În ce fel descrierea biblică a relației de căsătorie prin termenul „cunoaștere” îmbogățește înțelegerea noastră cu privire la relația pe care ar trebui să o avem cu Dumnezeu?

Geneza 4:1,25
1. Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”

25. Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”

1 Samuel 1:19
S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta sa Ana, şi Domnul Şi-a adus aminte de ea.

Luca 1:34
Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”

Ioan 17:3
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

1 Corinteni 8:3
Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

Biblia folosește verbul „a cunoaște” pentru unirea intimă dintre soț și soție. În această „cunoaștere” iubitoare, cele mai adânci ascunzișuri ale ființei lor sunt oferite celuilalt. Nu doar două corpuri, ci și două inimi devin „un singur trup”. „A cunoaște” descrie, de asemenea, relația dintre om și Dumnezeu. Pentru creștinul înțelept, cunoașterea unică și plină de afecțiune din cadrul căsătoriei oferă o înțelegere profundă a celei mai sublime și mai sfinte taine dintre toate – unirea dintre Hristos și biserica Sa.

Post-ul O cunoaștere plină de iubire apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico