O lume distrusă

Un dar pe care Dumnezeu li l-a oferit lui Adam și Evei și nimănui altcuiva de pe pământ a fost libertatea morală. Ei erau ființe morale într-un sens în care plantele, animalele și copacii nu vor putea fi niciodată. Dumnezeu a prețuit această libertate morală atât de mult, încât a lăsat posibilitatea ca oamenii să aleagă neascultarea. Prin aceasta, El a riscat tot ce a creat pentru că a dorit să aibă cu oamenii o relaţie bazată pe dragoste și liberă alegere.

Dar acolo a existat și un distrugător (aceeași libertate morală o aveau și îngerii), care voia să submineze lumea desăvârșită pe care o crease Dumnezeu și, pentru aceasta, a încercat să se folosească de om. Vorbind prin șarpe, Diavolul a pus la îndoială faptul că Dumnezeu i-a dat omului tot ce era bun și de folos pentru el (Geneza 3:1-5). Pentru oameni, prima ispită a fost aceea de a râvni la mai mult decât a dat Dumnezeu, de a se îndoi de bunătatea Lui și de a se bizui pe ei înșiși.

Prin alegerea omului și prin fapta sa, relațiile pe care Dumnezeu le prevăzuse când l-a creat au fost distruse. Adam și Eva nu s-au mai bucurat de relația lor cu Creatorul ca la început (Geneza 3:8-10). Ei și-au dat seama imediat că erau goi și le-a fost rușine, dar s-au schimbat aproape ireparabil și relația lor unul cu celălalt, și relația lor cu tot ce crease Dumnezeu.

4. Ce ne spun următoarele versete despre schimbarea relațiilor dintre ființele umane și lumea naturală?

Geneza 3:16-19
16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17. Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Din cauza păcatului, viața este mult mai grea. Consecințele păcatului sunt reale și ne afectează pe noi și relațiile dintre noi, pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, Creatorul nostru. Familiile ne sunt afectate în multe feluri și relațiile cu alții sunt adesea problematice. Uneori, ne luptăm cu mediul natural și cu lumea în care trăim. În viaţa noastră și în natură se vede distrugerea adusă de păcat.

Dar lumea nu a fost creată așa de Dumnezeu. „Blestemele” din Geneza 3 vin odată cu făgăduința că Dumnezeu va face posibilă recrearea lumii noastre și va repara relațiile distruse de păcat. Deși continuăm să luptăm contra păcatului și a efectelor sale în viața noastră, suntem chemați să păstrăm tot ce a creat Dumnezeu bun în lume și să încercăm să trăim după planul Său.

Post-ul O lume distrusă apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico