Evanghelia veșnică

Invitaţia transformatoare şi apelul adresat „oricărui neam, ori­ cărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6 ) au continuat de­a lungul istoriei creştine. Totuşi Apocalipsa descrie o proclamare reînnoită a acestei solii – vestea bună despre Isus şi tot ce cuprinde ea – la timpul sfârşitului.

7. Cum se poate include percepţia generală a Evangheliei – cel mai adesea rezumată prin Ioan 3:16 – în solia primului înger?

Apocalipsa 14:6,7
6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Apocalipsa 14:7 reuneşte trei elemente­cheie menţionate deja în studiul despre preocuparea lui Dumnezeu pentru rău, sărăcie şi asuprire în toată relatarea biblică:

Judecată. Apelul la judecată – pentru a se face dreptate – a fost un strigăt repetat al celor asupriţi de­a lungul istoriei. Dar Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe Unul care aude strigătele celor aflaţi în nevoie. Psalmii arată adesea cum, cei nedreptăţiţi privesc judecata ca pe o veste bună.

Închinare. Scrierile profeţilor evrei leagă subiectul închinării de cel al faptelor bune, în special când compară închinarea celor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu cu relele pe care le­au făcut şi continuă să le facă. De exemplu, în Isaia 58 Dumnezeu spune clar că închinarea pe care o doreşte El sunt faptele de bunătate şi grija faţă de săraci şi nevoiaşi (vers. 6,7).

Recunoașterea Creatorului. Unul dintre elementele fundamen­ tale ale apelului lui Dumnezeu la judecată este faptul că toţi oame­ nii sunt ai Lui, El este Tatăl tuturor. Toţi am fost creaţi după chipul Său şi suntem iubiţi de El, toţi avem valoare în ochii Lui şi nimeni nu ar trebui exploatat sau asuprit pentru un câştig nedrept şi din cauza lăcomiei altora. Proclamarea Evangheliei în timpul sfârşitului este un apel cuprinzător şi extins pentru a accepta mântuirea, răs­ cumpărarea şi restaurarea oferite de Dumnezeu omenirii căzute. Astfel, chiar în disputa dintre falsa şi adevărata închinare şi în timp de persecuţie (Apocalipsa 14:8­-12), Dumnezeu va avea un popor care va sta de partea dreptăţii, de partea poruncilor Sale şi va ţine credinţa lui Isus chiar când răul pare să biruie.

Cum putem găsi modalități de a le sluji celor în nevoie și, în același timp, să le împărtășim speranța și avertizările din întreita solie îngerească?

Post-ul Evanghelia veșnică apare prima dată în Studiu Biblic.

Powered by WPeMatico