LA ÎNCEPUT DUMNEZEU

Poezii

LA ÎNCEPUT DUMNEZEU
de Oana Tamazlicariu

 

La început Dumnezeu
Mai ai curaj să fii ateu?
El cerul și pământul a creat
Și totuși crezi că ai evoluat?

Nicio maimuță, cimpanzeu,
Ci doar eternul Dumnezeu
Și Duhul ce se plimbă peste ape
Mai vezi și alte lucruri pe aproape?

Doar ea, lumina se zărește
În timp ce întunericul de noapte se topește
O seară și apoi o dimineață
De toate șapte, dar una mai măreață

Doar ziua-șaptea-i cea desăvârșită
Sfințită în Eden și dăruită
De Dumnezeu, ce vrea să o păzești
Să o respecți și să te odihnești

Să te mai bucuri și de partener,
Cândva lucrai cu el ca zilier.
Grădina sufletului o păzeai
Căminul îți era un colț de rai.

Și fiindcă omul a ales
Rodul păcatului el a cules.
La început Cuvântul i s-a dat
Și mai apoi în trup s-a transformat.

Isus a luat asupra Lui
Păcatul omului dintâi
Moștenitor de veacuri și de lucruri
Viața și-a dat, ca iar tu să te bucuri.

Și la sfârșit, din nou El va crea.
O lume fără de păcat în ea.
O clipă doar, atât va fi de-ajuns
Știința va primi atunci răspuns.