ÎN TIMPUL MARII STRÂMTORĂRI

Poezii

ÎN TIMPUL MARII STRÂMTORĂRI
de Oana Tamazlicariu

Se arătă un curcubeu, ce plin de slavă strălucește
E de la tronul Celui Sfânt și cerurile le-mpânzește.
Și orice strigăt va-nceta, furiile-s uitate
Poruncile de pe Sinai din nou sunt proclamate.

Două puteri se vor lupta în marea bătălie
Satana cu ai săi ostași va fi răpus pentru vecie.
Căci Creatorul l-a învins, l-a biruit mereu
Alături sunt cei ce-au primit sigiliul ca trofeu.

Iar cei cu sufletu-mpărțit cu-o ultimă sforțare
Se alipesc de-acel vrăjmaș pe Domnul sa-L doboare.
Dar fără rost căci sunt pierduți, nimic nu mai rămâne
Doar cei aleși eliberați din închisori păgâne.

Ei, sfinții ce-au purtat povara celor mulți
Și lacrimile le-au vărsat prin rugăciuni fierbinți.
Nu vor avea nimic de dat s-aline suferința
Acelor ce-au tot amânat avertizarea și căința.

Căci omul singur își alege o cale de urmat
De-i rea nici îngeri nu veghează,va fi abandonat.
Iubirea lui Isus e mare, dar totuși cineva plătește
Pentru păcat e și pedeapsă și Domnul sigur răsplătește.

A fost îndurător și bun cât ai avut nevoie
Dar vine-o vreme când Cel Drept va judeca în voie.
Iertarea, mila de pe tron vor coborî, căci El
Nu va mai mijloci de sus, din Sanctuar defel.

Căci lumea harul i-a respins și Legea a călcat
Au inventat și arme mii și nu L-au ascultat.
Ca merit va primi în schimb doar groază și necaz
Când îngerii se vor retrage va fi…un altfel de extaz.