MAREA STRIGARE

Poezii

MAREA STRIGARE
de Oana Tamazlicariu

Ce pietre prețioase se văd în depărtare!
Așteaptă să audă o ultimă strigare.
Chiar dacă pân-acuma au stat de altă parte
Doresc să Îl urmeze pe Domnul ca la Carte.

Ei nu vor să accepte un Sabat fals, nedrept
Impus prin rea credință și cu bătaie-n piept.
Poruncile-au fost date să-ncerce caracterul,
Nu să le-ncalce-acei roșiți-n cuget cu fierul.

O ultimă solie ne-ndreaptă prin credință
Și zeci de mii de oameni ascultă-n umilință.
Nu șovăiesc deloc, au inima curată
Căci Dumnezeu veghează la cârma vieții, iată.

Trimite-n miez de noapte chiar îngeri să lucreze
-n favoarea celor care stau drepți pe metereze.
Și glasuri de copii s-or auzi vestind
Un simplu adevăr : Isus vine curând.

În Africa păgână,-n America de Sud
Pe mări și prin oceane, pe-acest pământ rotund,
Mai are Domul Veșnic nenumărați aleși
Ce strălucesc prin noapte, rodind spre-a fi culeși.

Ei ascultând de Lege, putere au găsit
Și transformați de Duhul în inimă au simțit
Curaj, ca să lucreze mereu în via Lui
Pân-la sfârșitul lumii și al pământului.