MOȘTENIREA SFINȚILOR

Poezii

MOȘTENIREA SFINȚILOR
de Oana Tamazlicariu

Moștenirea sfinților e cerul, unde deloc n-om obosi
El este sănătate-n toate, curând acolo vom sosi.
Neprihănirea Lui Hristos ne-ndeamnă, mai tare să ne pregătim
Așa pe drept noi vom intra, iubirea Lui să o simțim.

Privind mereu spre veșnicie ne-om învăța să cultivăm
Doar gânduri despre Dumnezeu, să ne rugăm sa-L ascultăm.
Și asta ne va da tărie ca pe vrăjmaș să îl învingem
Nimic, nici vorba nu descrie, frumosul loc unde ajungem.

Să Îi slujim cu bucurie Acelui Răscumpărător
Ce vrea cu drag să ne conducă la ape limpezi de izvor.
Cântarea experienței tale o vei cânta în armonie
Dar sfânt aici să fii creștine, să poți să fii și-n veșnicie.

Căci caracterul nu se schimbă prin înviere sau prin moarte
Acum e timpul cel propice să faci așa cum scris e-n Carte.
În cer toți caută folosul și fericirea celorlalți
Nimeni dar să nu fie aspru, iar mâna să ne-o dăm ca frați.

Nici mamele nu sunt uitate de-au stăruit în rugăciune
Pentru copii, sunt răsplătite de îngeri cu acea minune
O viață fără de sfârșit în pacea curților de aur
Iar cel mai mare dintre daruri e Hrist, al nostru Sfânt tezaur.

Iubirea Lui fără de margini nici veșnicia n-o să poată
Să ne-o dezvăluie s-o înțelegem cu mintea noastră limitată.
Vom cerceta prin galaxii, comori și lumi ce nu-s căzute
Păcatul a fost condamnat, deci vom uita dureri și lupte.

Ne vom cunoaște-al nostru înger ce ne-a fost dat când ne-am născut
Să ne păzească-n drumul vieții și poate până la mormânt.
Iar tot ce mișcă și-are viață va declara că Dumnezeu
A fost, va fi și e iubire, e azi și mâine și mereu.