ÎNFRÂNGEREA ASIRIENILOR

Studii Biblice Isaia 13 februarie 2021

ÎNFRÂNGEREA ASIRIENILOR
de Oana Tamazlicariu

În urma lui Ahaz rămase un regat
Fără independență și aspru încercat.
Iar fiul, Ezechia, urând să mai plătească
Tribut la asirieni, vru să se-mpotrivească.

El forțele și-a strâns alături de vecini
Și-a încurajat poporul să țină piept la „câini.”
Speranță nu aveau cei ce se răzvrăteau
De viață, căci cu moartea asirienii răsplăteau.

Erau brutali chiar foarte, dar și isteți puțin
Doreau doar bogăție, putere, fără chin.
Așa că Sanherib, pe-al său sol îl trimite
Să ia Ierusalimul prin vorbele grăite.

Și de renunță acum, vor fi tratați regește
Încrederea în trestii, în Egipt, nu se găsește
Nici călăreți nu sunt, iar Dumnezeu chiar poate
Să vă mai izbăvească…știa Rabșache toate?

Și totuși mai nimic…, intimida poporul,
Pe Ezechia care s-a-ntors către Izvorul
Cel dătător de viață, rugându-se cu lacrimi,
Ca Domnul să-l salveze și din aceste patimi.

„Ca toate împărățiile pământului să știe
Că numai Tu, Doamne, ești Dumnezeu” în vecie.
O veste a făcut pe-asirieni să plece,
Au fost măcelăriți în noaptea ceea rece.

„Pe cine ai batjocorit, împotriva cui ți-ai ridicat glasul?”
„Împotriva Sfântului lui Israel,” nu au putut să țină pasul.
Dar Ezechia mândru, ușor uită de Domnul
Care-a întors și timpul, să bucure-atunci omul.

Când babilonienii l-au vizitat acasă,
El le-a tot arătat…averea cea frumoasă.
„Nimic nu va rămânea” din a sa visterie,
Căci n-a vorbit de Domnul și de a Lui tărie.

Viața i-a fost cruțată când nu erau speranțe.
Pe cine trebuia atunci el să înalțe?
Să nu uităm vreodată ce a făcut Hristos
Cum ne-a condus și zile ne-a dat ca dar frumos.