EVUL MEDIU ÎNTUNECAT

Tragedia veacurilor

EVUL MEDIU ÎNTUNECAT
de Oana Tamazlicariu

În evul mediu întunecat
Când persecuția a-ncetat,
La curți regești și la palate
Iată și creștinismul bate.

În loc la ce-a vrut Dumnezeu
S-a tot făcut ce-a vrut un ,,eu”.
Nu-i bun ce spune Creatorul,
Doar ce te-nvață muritorul.

Iar un anume Constantin
A luat bun nume de creștin.
Neprihănirea lui de formă,
Făcu o altfel de reformă.

Căci Dumnezeu n-a desemnat
Și nicio iotă n-a lăsat,
Ca El să fie-nlocuit
Și-un om de altul mijlocit.

Iar Roma s-a încumetat
Să schimbe Legea de îndat.
Porunca-doua au înlocuit-o,
Pe-a zecea repede au împărțit-o.

La oameni ei le-au interzis
De-a mai citi ce-n Carte-i scris.
Pentru că ea ar fi-nălțat
Pe Dumnezeu ca Magistrat.

Și-astfel ei nici că mai puteau
Să-nșele lumea cum voiau,
Iar ziua soarelui să fie
Mai sus de Sabat cum ,,se știe”.

Ei și-au urmat doar interesul,
Acela care poartă fesul.
Avere, bani, supremație,
Tradiții, zei și lăcomie.

Iar dragii de creștini trebuiau
S-aleagă a fi integri sau,
Să se supună-n închinare
Doar papei cel ce-n rang e mare.

Altfel îi aștepta un rug,
O roată aspră în amurg.
Lumea în loc chiar s-a oprit,
Un câmp de luptă a devenit.

Același spirit plin de ură
Pentru-adevăr n-avu măsură.
Atunci, dar astăzi cum e oare,
Noi mai veghem, sau ni se pare?

Și ce contrast putem vedea
Între Isus, ce blând bătea
La ușa inimii să intre,
Forța fu pentru alt ,,părinte”.

Ce-a născocit și purgatoriul,
Cu indulgențele mințind poporul.
Iar luxul, viciul, măreția
Înăbușit-au omenia.

Niciun progres nu s-a făcut
Literatura a tăcut.
În Europa de atunci
Arta s-a pus chiar pe butuci .

Au lepădat și cunoștință
Și Legea Sfântă cu știință.
Iar rezultatul s-a văzut:
Civilizația a decăzut.