ÎNAINTAREA REFORMEI ÎN GERMANIA

Tragedia veacurilor 24 noiembrie 2020

ÎNAINTAREA REFORMEI ÎN GERMANIA
de Oana Tamazlicariu

Mulți oameni s-au legat solemn prin jurământ
Pe Luther să-l răzbune, de-i mort mai cu avânt.
Chiar Roma fu speriată, privi cu groază-acum
Revolta care iată, e la-nceput de drum.
Și singura lor cale de-a se salva e-aceasta:
„S-aprindem deci și torța oriunde-n lumea asta,
Să-l căutăm pe Luther, căci națiuna-l cere”
E prizonier ascuns, rămas fără putere.

Sosi îndată vestea că e în siguranță
Poporul s-a calmat, prinzând din nou speranță.
În lipsa lui acum lucrare se făcu,
Pe care prin prezență nicicum nu se putu.
Dar mincinoși profeți au apărut curând
Și-au sfătuit pe oameni să lepede din gând
Scriptura și-astfel confuzie-au creat
Iar unii din studenți chiar școala și-au lăsat.

Când Luther auzi de cele întâmplate
Porni la drum deși-n primejdie de moarte
Era și nu putea să lase fanatismul
Ca să distrugă totul, pe el și eroismul.
În Wittenberg veni să predice Scriptura
Biserica cea plină primi învățătura.
„Credința nu constrânge, e actul voluntar
Să fiți miloși și sinceri, căci forța e-n zadar.”

„În timp ce eu dormeam, cuvântul predicat
A răsturnat pe Papi cum niciun împărat
Sau prinț nu a putut vreodată ca să facă”
Doar Evanghelia Sfântă știa când, cum să tacă.
O vreme fanatismul a fost înăbușit
Ca mai apoi în forță să apară-ntr-un sfârșit.
Pe Munzer l-au crezut doar unii stăpâniți
De orice gând, impresii, de rău călăuziți.

O armă folosită mereu cu-nțelepciune
De Luther fu Scriptura, ce prin oraș, cătune
A fost împrăștiată mulțimii doritoare
Tradusă-n a lor limbă și dată spre-nvățare.
Preoți s-au alarmat la gândul că oricine
Putea ca să discute cu ei sfinte doctrine.
Zadarnice-anateme, torturi și-amenințări
Nu i-au oprit pe oameni să facă cercetări.

Mulți și-au pecetluit credința cu-al lor sânge
Lucrarea-nainta, căci nimeni nu se plânge
De fugăriți vor fi dintr-o cetate-n alta,
Găsi-vor uși deschise, în inimi largă-i poarta,
De a primi pe Domnul cel care-n veci iubește,
Le face la toți bine și-n ceruri îi primește,
Unde domnește pacea, plăcuta armonie
Și poți cânta o rugă de-atâta bucurie.