MARTIN LUTHER ȘI DESPĂRȚIREA DE ROMA

MARTIN LUTHER ȘI DESPĂRȚIREA DE ROMA
de Oana Tamazlicariu

Martin Luther, germanul de la țară
Cu drag de școală, bunăoară
Și-a pus ca țintă să învețe
Cu sârg, având gânduri mărețe.
Teama de Domnul-l domina
Iar ruga ziua-i lumina.
La facultate-n bibliotecă
Găsi prin Biblie potecă.

Spre inimă să îi ajungă
Cuvântul Sfânt cu Har să-l ungă.
El s-a retras la mănăstire
Trudind din greu, în umilire.
Pios, se biciuia, postea,
Să-și scape sufletul dorea.
Dar nu putea făr-ajutor,
Fără un braț mântuitor.

A înțeles că-ndreptățirea
Crezând o capeți, iar iubirea
A arătat-o înspre lume
El, preot, profesor de renume.
Și-a învățat enoriașii
Să nu mai creadă papistașii,
Ce vor să vândă indulgențe
Trăind în lux, fără carențe.

Căci Harul nu-i de cumpărat,
Ci e un dar nemeritat.
Iertarea vine prin Hristos
Nu printr-un Papă păcătos.
Iar Evanghelia cea Sfântă
E o comoară ce cuvântă
De crezi, vei fi cu-adevărat
Eliberat de- orice păcat.

A pus pe ușă la intrare
-n biserică, o listă mare.
Cu teze nouăzeci și cinci
Ce au stârnit chiar polemici.
Și toată lumea le-a citit
Puțini la moaște-au mai venit
Peste un an, să se închine
Ei au citit că nu e bine.

Astfel câștigul a scăzut
În mâna celor ce au vrut
Să stoarcă orișice venit
Când pe creștini i-au păcălit.
Pe Luther l-au amenințat
Apoi și excomunicat.
Și printr-o bulă într-o zi
I-au luat și dreptul de a fi.

Dar Dumnezeu i l-a trimis
Pe Melanchton, ce n-a omis
Să-i fie nu doar bun amic
Ci-un sprijin drag, măcar un pic.
Unirea lor a dat putere
Și în reformă mângâiere.
Cuvântul scris fără de vină
Și vorba spusă fu lumină.

Prin țări străine a ajuns
Precum o sabie a pătruns.
Studenți mai mulți ca altădată
La Wittenberg sosiră-ndată.
Și nu ca simpli pelerini
Închinători la zei străini,
Ci lăudând pe Dumnezeu
Dorind Lumina tot mereu.

În toate vremurile sfinții
Au trebuit să mustre prinții,
Ori oameni înțelepți și mari,
Preoți și regii-aceia tari.
Chiar cu primejdia vieții lor
Ei adevărul tuturor
L-au spus și fără să se teamă
Cândva băga-vor toți de seamă.

De Roma Luther s-a lăsat
Ca antihrist l-a denunțat,
Pe Papa și s-a-mpotrivit
Să retracteze ce-a vorbit.
„Cuvântul e de partea mea”
Nu e cu ei, cum ar putea
Lumina la un loc să fie
Cu întunericul în astă glie?

Omul timpului lui
Ducând lucrarea Domnului,
Luther pentru adevăr trăi
Luptând, pe Hrist spre a-L vesti.
Dar bătălia e în toi
Se dă acum și e în noi
E între Satan și Hristos,
Între creștin și păcătos.