PRIMA MARE AMĂGIRE

Tragedia veacurilor 25 august 2021

PRIMA MARE AMĂGIRE
de Oana Tamazlicariu

Satana a dorit să pună stăpânire
Peste pământ și peste întreaga omenire.
A-nvidiat căminul ce Domnul-Îl pregăti
Pentru Adam și Eva,…de El îi despărți.

Putem mânca din pomi, afară doar de unul
Femeia a răspuns la șarpe, dar vicleanul
O predică ținu, că sufletul nu moare
„Veți fi ca Dumnezeu” știați voi asta oare?

Au cunoscut și răul și au gustat din rod,
Amarul neascultării le-a pus în piept un nod
Iar ochii s-au deschis, sentința o știau
La pomul cel de viață să intre nu puteau.

Pierdut-au nemurirea…acuma doar Hristos
Prin sânge o oferă acelui păcătos,
Doar să se-ntoarcă iarăși la Creatorul său
Prin stăruință-n bine, ferindu-se de rău.

„Întoarceți-vă de la calea voastră cea rea
Pentru ce vreți să muriți? pe viața Mea
Că nu doresc moartea păcătosului”
Ci să trăiască în veci, e darul Domnului.

Să n-aplecați urechea la-nvățături greșite…
Căci veșnicele chinuri sunt teorii scornite,
De Roma ce susține de la a ei amvoane
Diverse rătăciri, nu credeți în slogane.

Ci cercetați Scriptura, în ea e adevărul
Și mila, bunătatea Lui Hrist Mântuitorul
Ce nu constrânge voia la nimeni și nu-i face
Pe oameni robi, ne lasă s-alegem ce ne place.

Disprețuim iubirea-i sau Legea lepădăm,
Nu vom intra în ceruri cu El ca să cinăm
Și harul se sfârșește într-un anume ceas
Va judeca-n dreptate orice greșeală, pas.

Blândețea nu trăiește-n mândrie și-nălțare
Iar egoiștii n-au iubire și candoare
La mincinos nu-i place ca adevăr să spună
Curat să fii, alege și prinde-L azi de mână.