VESTITORII DIMINEȚII

Tragedia veacurilor 24 ianuarie 2021

VESTITORII DIMINEȚII
de Oana Tamazlicariu

Pentru poporul care a pribegit prin neguri,
Prin umbra morții și peregrini prin vremuri,
E dată o nădejde și-o scumpă bucurie,
Făgăduința bună, că Domnul va să vie.

El este Învierea și viață avem prin cruce,
Pe toți cei alungați acasă El îi duce.
Doboară pe cel rău și-l dă spre nimicire,
Coboară Paradisul pierdut de omenire.

Enoh, Isaia, Habacuc, au prorocit a Lui venire.
Și Melanchton spunea că lumea nu e departe de sfârșire.
Nici Luther nu-i dădea mai mult, doar trei sute de ani,
Iar Calvin ne dorea flămânzi după Hristos, nu după bani.

„Amin, vino Doamne Isuse,” rosti Ioan pe Patmos.
Strigăm la fel ca el , unind glasul frumos
Căci semne sunt în lună, stele, cutremur pe pământ,
Întunecime și durere, groază-ntre oameni, foc și vânt.

Mulți vestitori ai dimineții au suferit pentru Lumină
S-o ducă mai departe , curată, fără vină.
„Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric,
Ci va avea Lumina Vieții,” de Domnul va fi vrednic.

Vegheați dar în tot timpul, rugați-vă azi Lui
Să stați drepți în picioare-naintea Domnului.
Temeți-vă, dați slavă, căci ceasul a venit
Să vă-nchinați Acelui Judecător iubit.

Să fiți acei păstori care au cercetat
Privind cerul cu stele, pe Mesia au așteptat.
Sau ca-nțelepții magi din țările păgâne,
Dorind după o Stea ce mântuie prin Sine.

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte
Și pace pe pământ între oameni” și să salte,
De bucurie că: azi avem Mântuitor,
Emanuel cel așteptat, salvarea tuturor.