WYCLIFFE, CEL DINTÂI REFORMATOR

Tragedia veacurilor

WYCLIFFE, CEL DINTÂI REFORMATOR
de Oana Tamazlicariu

Wycliffe, luceafărul reformei din trecut
Bun filozof, un erudit de ne-ntrecut,
În Lutterworth conduce rectoratul
Căci regele de-atunci n-a vrut pe altul.

Puterea geniului ce sta în el
Adusu-i-a respectul puțintel.
Era apreciat de cei din jur
Chiar și dușmanii îl știau de pur.

Cu râvnă pentru Domnul și pentru-a Sa Scriptură
Dorea ca ea s-ajungă la orișice făptură.
S-a străduit din greu să fie chiar tradusă
În limba cea maternă și oamenilor dusă.

Căci doar așa putea ca să demaște,
Tradițiile prelaților cu închinări la moaște.
Ei înrobeau poporul prin taxe și prin muncă,
Pe tineri apăsau, s-asculte-a lor poruncă.

Și bieții de părinți mai tare se temeau
La facultăți copiii nu îi mai trimiteau.
Iar neștiința iată, curând își făcu loc
Groaza și spaima cruntă intrară într-un joc.

Cu bani, prin ordine călugărești
Puteai iertare de păcate să primești.
Bolnavii și săracii sufereau
Daruri și hrană la ei nu ajungeau.

Așa ,,neomenia monstruoasă”
Luă și pâinea de pe masă.
Conducătorii-acei bisericești
Au devenit tirani cum nu gândești.

Wycliffe nu a mai suportat
Broșuri a publicat de-ndat.
Chiar urmărit fiind pentru reformă
Isca-ntre oameni întrebări cu noimă.

Grigore-al nouălea- a murit.
În locul său doi papi s-au războit.
Iar drept urmare-atunci poporul
Văzu că Wycliffe deține adevărul.

Numit și doctor de Scriptură
Munci neîncetat, fără măsură.
Cu alți câțiva predicatori
Mergea prin sate, orașe de cu zori.

Dar toate-acestea l-au îmbătrânit
Și în curând el s-a îmbolnăvit.
La patul său călugării au apărut
S-obțină retractarea nicicum nu au putut.

„Nu voi muri, ci voi trăi”
Și nu degeaba astfel el grăi.
În Anglia Cuvântul a pătruns
Cumpărători erau îndeajuns.

Mulți voluntari se angajau
Și Biblia transcrisă o doreau,
S-ajungă la cei ce-au așteptat în noapte
O parte…sau întreagă de se poate.

Dar legi au fost emise imediat,
Iar toți ce vor susține un adevăr curat,
Vor fi închiși și rugul îi așteaptă
De nu își leapădă credința de îndată.

„Cu cine credeți voi că vă luptați?”
Se auzi în sala de jurați.
”Cu Adevărul care va învinge”
Săgeți din tolbă-n suflete înfige.

Și demn plecă Wycliffe din sală,
Dar în curând răpus de altă boală,
A părăsit această viață drept
Lăsând sa-i ducă alții lucrarea înțelept.

Pe mai departe-n lume, căci temelia-i pusă
În Biblie există averea cea nespusă.
Și nu contează dacă i-au scormonit mormântul
Cenușa de pe ape, umplu întreg pământul.

Dușmanii n-au știut de fapta ce-au făcut.
Însemnătate însă, aceasta a avut.
Căci mâna cea divină o cale pregătea,
Pentru reforma mare ce lumea aștepta.