ZGUDUIREA

Poezii

ZGUDUIREA
de Oana Tamazlicariu

O calitate-n plus de ai față de alții
Crezând că ești bun membru, simpatizând cu frații
Nu-ți poate garanta o mântuire mare
C-ai să primești cândva pentru-a ta chemare.

Dacă nu ai credință, putere, consacrare
Vei suferi la urmă ca cei din lumea mare
A Domnului plăgi crunte ce sunt ținute-n frâu
De îngeri, ce așteaptă o cernere de grâu.

Iar pleava cea ușoară zburând precum un nor
Și luată din grămada bogatului ogor,
Va merge spre pieire „ce cade va cădea ”
Doar grâul curățit atunci va rămânea.

Azi Dumnezeu ne cheamă la viață re-nnoită
Căci energia noastră a fost chiar adormită.
Să pregătim dar drumul Acelui Împărat
Din moarte aparentă nu vrei să fii salvat?

Renunță la păcate, la critica nedreaptă
Altfel ești o neghină ce soarta și-o așteaptă.
Citește, te-ancorează-n Domnul, în Scriptură
Nisipul mișcător nu-i pentru-a ta făptură.

În timpul de pe urmă cel rău prin amăgire
Va încerca pe oameni să-i ducă-n ispitire
Spunând că Sanctuarul nu va mai exista
Deci leapădă-ți credința și mărturia ta.

Atuncea multe stele vor dispărea pe veci
Căci și-au pierdut lucirea, au devenit prea reci
Le-au tot plăcut profeții, dar nu aceia buni.
Ci doar acei cu falsuri-nșelându-i prin minuni.

Puțini sunt campionii ce apără dreptatea
Și poartă bătălia, dorind azi libertatea
Pe care Domnul Slavei ne-o va lăsa frumos
În ceasul unsprezece, la toți prea bucuros.